Veste buna in online: reclamele programatice se redefinesc

Industria reclamelor online trece printr-un proces de analiza si redefinire, scrie nytimes.com. Proces necesar, avand in vedere faptul ca publicitatea online este asociata de consumatori cu ceva deranjant, care le intrerupe activitatea pe Internet. Si faptul ca reclamele programatice (cumparate si plasate in functie de algoritmi care le catalogheaza va fiind relevante pentru un anumit consumator si care il „urmaresc” pe acesta pe site-urile pe care intra) au fost blamate in ultima vreme: „Wall Street Journal” a descoperit ca motorul de advertising al YouTube plasa reclame la brand-uri importante (ca AT&T si Johnson & Johnson) pe clip-uri video rasiste, iar companiile si-au retras reclamele de pe YouTube.

Un studio efectuat in luna aprilie, in Germania, de catre Agentur Frau Wenk+++ (si citat de emarketer.com) a descoperit ca, in cazul in care companiile lor ar descoperi ca reclamele lor online apar pe Google (in speta, pe YouTube) intr-un context extremist sau de calitate indoielnica, 64% dintre angajatii din publicitate chestionati au spus ca isi vor reduce bugetele pentru reclamele pe Google.

Inainte de a le condamna fara drept de apel, sa nu uitam ca, asa cum scriam la inceputul acestui an, publicitatea programatica schimba regulile pietei de publicitate si, in 2017, bugetele alocate pe zona de cumparare programatica vor creste cu 31% peste cele de pe zona de social media (25%) si video online (20%). Problemele legate de plasarea acestui tip de reclame sunt rezolvabile, mai scrie sursa, si nu trebuie sa uitam ca reclama programatica eficientizeaza piata de publicitate – care plateste aproape in intregime continutul care ne este oferit online.

Cum s-a ajuns la reclama programatica? Istoric vorbind, publicitatea a inceput cu brand-uri care investeau sume mari in reclame, in putinele reviste si ziare ale vremii. Brand-urile nu se puteau insa asigura ca ajung fix la clientii carora li se adreseaza, prin urmare rulau reclamele in cadrul emisiunilor adresate acestor clienti (de exemplu, Gillette dorea sa atraga atentia barbatilor care se rad zilnic, asa ca rula reclamele la lame de ras in emisiuni adresate barbatilor, doar ca la ele se uitau si femeile).

Acum, companiile de publicitate stiu (sau pot estima) cine citeste un site sau urmareste un clip video, stiu contextul in are utilizatorul acceseaza continutul si calculeaza ce reclame sa ii ofere si cand, iar brand-urile pot cumpara reclame targetate publicului caruia i se adreseaza. Dezavantajele acestui model? Se bazeaza pe alcatuirea unui profil al utilizatorului (si majoritatea dintre noi suntem deranjati de asta) si finanteaza mult continut care, in vechiul sistem, nu ar fi fost platit (de exemplu, un adolescent cu milioane de fani pe YouTube poate acum beneficia de bani din reclame programatice, postand continut cu care brand-urile nu s-ar fi asociat in veci, pe vremuri).

Solutia „repararii” reclamei programatice este gasirea hibelor din sistem, detectarea stirilor false si a continutului rasist, determinarea platformelor ca YouTube sa imbunatateasca sistemul.