Ce returneaza clientii Amazon? In special imbracaminte din poliester

Wirecutter si-a propus sa afle ce contin paletii de 200 kg si aproape 2 m inaltime, plini cu produse comandate online si apoi returnate, vanduti de depozitele americane specializate in asta. Asa ca o jurnalista din echipa a cumparat o astfel de cutie uriasa, pe care a platit aproape 2.000 $ cu tot cu livrare (produsele in sine au fost 742 $), apoi si-a documentat descoperirile pe nytimes.com.

Se astepta sa descopere o varietate de produse surprinzatoare, minunate si ciudate, ca cele filmate de creatorii de continut care se bucura online de bijuteriile, paturile personalizate sau cosmeticele gasite inauntru. In realitate, procesul a fost unul coplesitor si a descoperit mult poliester si multa tristete…

In SUA, retururile online sunt donate, trimise inapoi la producatori, la selleri terti sau vandute unor lichidatori la un pret simbolic. Acestia din urma la ambaleaza in cutii mari si le vand pe marketplace-ul secundar: asa, produsele ajung in Dollar General sau T.J.Maxx, piete de vechituri, magazine second-hand online sau offline, platforme ca eBay, Facebook Marketplace si Whatnot. In 2024, se estimeaza ca vanzarile secundare au totalizat 846 miliarde $ in SUA (fata de 297 miliarde $, in 2008).

Amatorii care vor sa cumpere offline astfel de paleti angro o pot face in diverse locuri din State, din depozite care nu ofera si livrare, deci trebuie sa te descurci singur cu partea logistica. In aceste locatii, unele cutii uriase sunt organizate in functie de tema, altele – in functie de magazinul de la care provin.

Jurnalista Wirecutter si colegii ei au petrecut 2 zile desfacand toate produsele din paletul cumparat (majoritatea retururi de pe Amazon) si analizand cele 582 de produse din cele 430 de colete pe care le continea. Majoritatea erau haine si incaltaminte de o calitate indoielnica, cusute prost, din poliester sau alte materiale deloc prietenoase cu pielea. In plus, cutia uriasa a generat si aproape 32 kg de gunoi: ambalaje de plastic greu de reciclat, cutii de carton si paletul pe care erau prinse toate, cu folie stretch.

Analiza a scos la iveala faptul ca aceste comenzi de pe Amazon si alte site-uri e-commerce nu mai erau desfacute, odata ce returul fusese procesat, ci trimise direct catre partenerii terti. Un produs poate trece prin ciclul de vanzare din poza principala a acestui articol de 4-5 ori, iar retururile reprezinta o cheltuiala reprezentativa pentru retaileri – deci nu e de mirare ca Amazon, Walmart si Target nu vor mereu retururile inapoi.

Jurnalista a fost curioasa sa afle mai multe despre persoanele care au facut retururile respective si le-a contactat pe 80 dintre cele 430 (adresele erau vizibile pe colete), alegand cele mai curioase produse. Majoritatea celor care i-au raspuns spun ca nu s-au gandit ce se intampla cu produsul dupa retur, presupunand ca ajunge din nou pe un raft virtual.

Dar motivele unora dintre retururi au fost cat se poate de umane si devastatoare, pe alocuri: un barbat din Arkansas a trimis inapoi o sapca albastra comandata de sotia lui, care murise inainte sa primeasca pachetul; o femeie din California incerca sa isi refaca garderoba pierduta intr-un incendiu si comandase 2 tricouri similare cu unele vechi, dar nu i s-au potrivit si nici nu aveau aceasi calitate; o clienta din New Jersey cumparase o cana care arata interesant in poze (clar create cu AI), dar in realitate era o mizerie.

Wirecutter estimeaza ca valoarea initiala a tuturor produselor era de peste 8.000 $, dar faptul ca sunt retururi diminueaza mult acest total, ele putand fi probabil vandute cu cativa dolari bucata. La final, echipa a donat toate produsele care pot fi folosite.